Se afișează postările cu eticheta model contestatie amenzi multiple rovinieta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta model contestatie amenzi multiple rovinieta. Afișați toate postările

vineri, 17 iunie 2011

Model contestatie amenzi multiple rovinieta

Către

Judecătoria ………………..

Domnule Preşedinte,

Subscrisa, ………………….., cu sediul în ……………………………,

în contradictoriu cu

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) - Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica – CESTRIN, cu sediul la adresa Bd. Iuliu Maniu 401A, sector 6, Bucureşti,

formulăm prezenta

Plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie

Seria ……… nr. ………….. din data de …………., încheiat de agent constatator …………. ………. angajat al C.N.A.D.N.R S.A.-CESTRIN, cu autorizaţia de control nr. ……………., prin care solicităm

În principal:

    anularea procesului-verbal susmenţionat şi, pe cale de consecinţă:

    anularea măsurii de sancţionare contravenţională a subscrisei

În subsidiar:

    înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment.

Scurt istoric al situaţiei de fapt

În perioada anului trecut, subscrisa S.C. / PF …………………….. nu am achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispoziţiilor legale. Acest fapt nu a fost unul intenţionat şi s-a datorat unei neglijenţe de natură administrativă. Această neglijenţă a fost sesizată şi remediată la data de ……………., când a fost achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni, în valoare de 28 de euro.

La data de ……………., subscrisa a primit un proces verbal de constatate a unei contravenţii (numită în continuare contravenţia nr. 1), similar celui supus contestaţiei în prezenta speţă. Subscrisa a înţeles şi a recunoscut culpa în care s-a aflat şi a achitat amenda cu care a fost sancţionată.

La data de …………………, subscrisa a primit un nou proces verbal contravenţional care atestă o contravenţie ulterioară (numită în continuare contravenţia nr. 2) pe care îl contestăm. Prin intermediul acestui proces verbal, ni s-a adus la cunoştinţă că am fost înregistraţi, la data de ……………………, pe raza ……………………….., jud. …………… DN …………………, circulând cu vehiculul cu numărul de înmatriculare ………………………. fără a avea achitată contravaloarea tarifului de utilizare reglementat de O.G. 15/2002.

Înregistrarea a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control ar rovinietei – SIEGMCR, respectiv o camera montată în localitatea ………………….

Motivele pentru care întelegem să contestăm contravenţia nr. 2 sunt urmatoarele:

    Contravenţia nr. 1 este aceeaşi cu contravenţia nr. 2, fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum şi prevederile CEDO şi ale Codului penal românesc în ceea ce priveşte reglementarea faptelor săvârşite în formă continuă;

    Suma primita de CNADNR drept valoare de despagubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.

Pe larg,

    Având în vedere de următoarele aspecte, considerăm contravenţia nr. 1 ca fiind aceeaşi cu contravenţia nr. 2:

        În lumina jurisprudenţei CEDO, contravenţiile referitoare la circulaţia pe drumurile publice sunt încadrate în sfera ”acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudenţa sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancţionează astfel de fapte au caracter general şi că urmăresc un scop preventiv şi represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are, în sensul art. 6 din Convenţie, caracter penal. Ca o consecinţă a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie prezentul litigiu trebuie să ofere şi garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de acest articol. Pe cale de consecinţă trebuie recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenţiei, printre care lipsa pericolului social, precum şi înlesnirile oferite de Codul penal.

        Art. 17 alin. 1 din Codul penal defineşte infracţiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală”. În accepţiunea sa cea mai generală, contravenţia, asemenea infracţiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancţiune specifică, care este pedeapsa1. Spre deosebire de infracţiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave si dăinuie în timp, la contravenţie, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse;

        Conform doctrinei, „infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenţia unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracţiunile continue, şi anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune ori o inacţiune ce durează în timp ca: deţinerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracţională la unele infracţiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activităţii infracţionale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. Aceste întreruperi ţin de natura infracţiunii şi nu afectează unitatea infracţiunii continue” 2.

În cazul de faţă, intervenţia forţei contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenţiei nr. 1, contravenţie recunoscută de subscrisa. Însă, prin contravenţiile ulterioare (cu referire specială la contravenţia nr. 2), ni se creează o situaţie mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ţinuţi la plata mai multor amenzi pentru aceeaşi faptă.

În subsidiar, vă învederăm că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres şi limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanţa ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenţionale, ni s-ar crea o situaţie mult mai dificilă în comparaţie cu pericolul social generat de fapta săvârşită.

        Una dintre trăsăturile esenţiale ale contravenţiei este existenţa pericolului social. În doctrină, precum şi în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. În speţa de faţă, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.

    Suma primita de CNADNR drept valoare de despagubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.

Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul de vehicul folosit fără a deţine rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4”.

Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naţionale. Această situaţie este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menţionate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naţionale) şi nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanţa nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.

S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni şi că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naţionale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despagubire la fiecare nouă presupusă „contravenţie” pe care o constată.

În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naţionale timp de câteva luni, fără să aibă cunoştinţă că nu o deţine rovinietă valabilă, poate fi amendat contravenţional de cateva zeci de ori şi, pe lângă această sancţiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenţii a săvârşit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deşi legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naştere o situaţie extrem de dificilă pentru contravenient, disproporţionată faţă de pericolul social generat.

Având în vedere argumentele expuse, vă solicităm să luaţi măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv anularea sancţiunilor prezentului proces verbal, respectiv înlocuirea cu avertisment.

În drept, invocăm art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002,

În probaţiune depunem dovada cu înscrisuri.

Depunem prezenta plângere în doua exemplare, pentru comunicare.

Cu stimă,

…………………………

………………………….

1 Constantin Bulai, Infractiuni si contraventii, Criterii de deosebire in teoria dreptului si in legislatie, in “Studii si cercetari juridice” nr 2/1973, p. 261-271.

2 Constantin Mitrache, Drept penal Roman, partea generala, p.232 - 233

Sursa: Av. Piperea.ro